Sigilarea dentară este necesară pentru copii?

Cariile dentare ale copilăriei cauzează dureri și infecții, dar pot afecta și performanțele academice ale copilului și nutriția sa. 

Sigilarea dentară este un instrument recunoscut pe scară largă, utilizat pentru a preveni apariția cariilor dentare la copii. 

De ce sigilare dentară?

Ideea de necesitate a sigilării dentare a provenit din constatarea că premolarii și molarii, care au un relief mai complex, sunt cei mai afectați de carii.

Cariile șanțurilor și fosetelor reprezintă aproximativ 90% dintre cariile dinților posteriori permanenți și 44% dintre cariile dinților primari. 

Caracterul retentiv al plăcii dentare acumulate în șanțuri și fosete le face dificil de curățat, premolarii și molarii având, astfel, o mai mare sensibilitate la carii decât suprafețele netede și fiind mai greu de protejat prin administrarea de fluor.

În ultimii ani, utilizarea abordărilor preventive ale carierii dentare, cum ar fi fluorizarea apei în comunitate, terapia topică cu fluor, înlăturarea regulată a plăcii bacteriene și controlul zahărului în dietă, a condus la declinul prevalenței cariilor formate pe suprafața netedă a incisivilor și caninilor. 

În acest context, a devenit evidentă necesitatea unor măsuri mai eficiente pentru a proteja premolarii și molarii. 

Ce este sigilarea dentară?

Sigilarea dentară este o abordare preventivă conservatoare, care implică introducerea de materiale sigilante în șanțurile și fosetele premolarilor și molarilor.

Sigilarea oferă o barieră fizică ce ține bacteriile departe de sursa lor de nutrienți. 

În ciuda creșterii globale a utilizării sigilării dentare, acest tratament preventiv este încă considerat a fi subutilizat la nivel mondial, deși eficacitatea sa a fost testată și bine documentată în literatura de specialitate.

Cum a apărut sigilarea dentară?

În trecut, s-au făcut mai multe încercări de a proteja fosetele și șanțurile de procesul de cariere. Au fost utilizate abordări, cum ar fi modificarea reliefului smalțului. Aceasta a implicat lărgirea fisurilor, sau așa-numita fisurotomie, pentru a transforma fisurile adânci în unele ușor de curățat. 

O altă metodă a fost tratarea șanțurilor și fosetelor cu azotat de argint amoniacal. Cu toate acestea, niciuna dintre aceste abordări nu a avut un succes deosebit. 

O abordare mai invazivă a fost introdusă de Hyatt în 1923 și aceasta a presupus realizarea unei cavități de clasa I care a inclus toate șanțurile și fosetele adânci și plasarea unei restaurări profilactice. De fapt, această abordare a rămas tratamentul preferat până în anii 1970. 

În 1955, Buonocore și-a publicat studiul clasic, documentând metoda de legare a rășinii acrilice la smalțul dentar. El a descris tehnica de gravare acidă, folosind 85% acid fosforic timp de 30 de secunde, ca un instrument pentru a crește aderența materialelor de rășină la smalțul dentar. Acest studiu a fost într-adevăr începutul unei revoluții în practica clinică dentară. 

La mijlocul anilor 1960, Cueto a realizat primul material de etanșare, dar nu a fost comercializat. Cu toate acestea, acest material a fost predispus la dezintegrarea bacteriană în cavitatea bucală în timp. Mai târziu, Bowen a inventat o rășină vâscoasă, rezistentă la degradare, care a putut fi atașată de smalțul dentar. Buonocore a făcut progrese suplimentare și a publicat prima sa lucrare despre acest sigilant pentru fosete și șanțuri, descriind utilizarea cu succes a rășinii cu utilizarea luminii ultraviolete, în 1970.

În prezent, tipurile predominante de materiale de sigilare sunt substanțele de sigilare pe bază de rășină și materialele pe bază de ionomer de sticlă, sigilanții pe bază de rășină, modificați cu poliacizi, fiind mai puțin utilizați.

Cum se realizează sigilarea dentară?

Izolarea adecvată a umidității în timpul plasării materialului de sigilare este cea mai importantă etapă a sigilării, căci dacă smalțul gravat este expus la proteine ​​salivare pentru doar 0,5 secunde, acesta poate fi contaminat. Dacă se întâmplă acest lucru, apar cariile dentare sub sigiliu.

Utilizarea unei digi de cauciuc și a unui aspirator de salivă sunt opțiunile corecte de gestionare a acestei probleme.

În continuare, se aplică o substanță ușor acidă, ce va garanta adeziunea sigilantului la smalțul dentar. 

Materialul sigilant, un lichid colorat sau transparent, este apoi aplicat în strat subțire pe suprafețele  masticatorii ale premolarilor și molarilor. Lichidul pătrunde în șanțuri și fosete, unde este cel mai probabil să apară cariile și sigilează suprafața smalțului de bacteriile din exterior. 

Materialul se va întări sub acțiunea lămpii de fotopolimerizare și va rezista pe dinți, pe termen îndelungat. 

Sigilarea dentară este cea mai modernă metodă de prevenire a cariilor la copii, soluție non-invazivă și de durată!

Împreună cu Neoclinique, previi cariile dentare și îi dăruiești copilului tău un zâmbet frumos și mai ales, sănătos! Te așteptăm în clinica noastră.