Ce este bruxismul?

Bruxism

Definiție

Bruxismul este un automatism masticator ce se manifesta prin încleștarea sau frecarea dinților cu mișcări bruște, puternice și repetate, în special noaptea, dar poate fi prezent și ziua, atât conștient cât și inconștient.

Bruxismul bun

Bruxismul bun poate apărea la copii după erupția dinților de lapte sau ceva mai târziu după erupția dinților definitivi. In acest caz, bruxismul are rolul fiziologic de a echilibra și de a armoniza structurile ce alcătuiesc aparatul dento-masticator.

Bruxismul este considerat fiziologic atâta timp cât nu exista semne și simptome neplăcute, fiind folosit de organism ca un fel de supapă energetică când există o acumulare de tensiune și stres.

Bruxismul rau

Bruxismul este considerat o parafuncție atunci când semnele și simptomele indică acest lucru.

Simptome :

- dureri frecvente de cap, in zona urechii, a articulației temporo-mandibulare

- oboseala a mușchilor masticatori in special dimineața

- gura încleștată

- scrâșnirea dințiilor noaptea / ziua

- dinți sensibili

Semne :

- mușchii maseteri supradezvoltați

- uzura dentara accentuată (abraziune, eroziune, fisuri in smalț, expunere de dentină, fracturi dentare, inflamația pulpei, necroza pulpară)

- lărgirea spațiului periodontal, inflamație gingivala, boala parodontală avansată, mobilitate dentară, pierderea dinților

Clinic în faza incipientă a bolii, se observă “tocirea” dinților prin creșterea translucenței smaltului, din cauza subțierii lui. Mai apoi, pe măsură ce boala avansează, la pacienții care au neglijat acest bruxism perioade foarte mari de timp, dinții ajung sa fie tociți până la nivelul rebordului gingival, cu afectarea articulației temporo-mandibulare, amplificarea volumului mușchiului maseter și durerile de cap.

Tabloul descris mai sus este valabil in cazul in care pacientul are un parodonțiu puternic și structura dentara mai slabă, de aceea dinții se tocesc . In cazul inversat in care dinții sunt puternici, va ceda parodonțiul și va apărea boala parodontală care, netratata, va duce la pierderea dinților. In ambele cazuri, articulația, mai devreme sau mai târziu, va fi afectata .

Bruxismul (mișcare realizată prin intermediul mușchilor) este o agresiune asupra dinților, parodonțiului și articulației temporo-mandibulare. In fața acestei agresiuni va ceda structura cea mai slabă.

Aceste schimbări ale aparatului masticator se instalează insidios si, din acest motiv, majoritatea pacienților nu realizează că suferă de bruxism.

Cauzele bruxismului

Nu s-au putut determina cauze precise pentru acest tic, dar a fost asociat cu mai mulți factori:

Stresul, emoțiile, furia, tensiunea, durerea, supărarea, frustrarea, anxietatea, agitația, frica, evenimente marcante

Unele tratamente medicamentoase

Odihna insuficientă sau de proastă calitate

Persoanele agresive, obsesive, perfecționiste sau cele anxioase au șanse ridicate să dezvolte bruxism

Incongruențele dentare sau erupția dentară

Schimbarea dentiției temporare cu cea permanentă

Dezvoltarea disproporționată a oaselor maxilare

Obturații recente sau lucrări protetice recente care sunt adaptate ocluzal necorespunzător

Tratament

Stabilirea planului de tratament în cazul bruxismului se face luând în considerare sursa potențială a problemei. În funcție de gradul de uzură dentară și de potențiala cauză, medicul stomatolog poate recomanda:

Utilizarea unui dispozitiv tip gutiera pe parcursul somnului. Dispozitivul este realizat personalizat dintr-un material plastic ce se mulează pe dantura pacientului și acoperă dinții pentru a împiedica lezarea lor prin scrâșnit. Acest tip de gutiera se recomanda in cazurile ușoare unde nu exista semne de agresiune, sau in cazurile de reabilitări mari când se dorește protejarea lucrărilor de tip fațete / coroane din material ceramic.

Relaxare. Stresul de zi cu zi constituie o cauză importantă pentru bruxism, de aceea este indicat să reduceți stresul prin activități relaxante.

Reechilibrarea reliefului ocluzal pentru corectarea mușcăturii.

Marea majoritatea a cazurilor de bruxism sunt asociate cu dezechilibrele ocluzale. Adică există niște contacte dento-dentare care dezechilibrează mandibula făcând-o să aibă niște mișcări excentrice dăunătoare pentru dinți, parodontiu și articulație. Dinții sunt poziționatorii mandibulei la baza craniului, ei au un rol, am putea spune, ortopedic . Știind acest lucru și având în vedere că dinții acționează ca un tot unitar, orice dezechilibru la nivelul lor, orice extracție, orice modificare de poziție, orice modificare a formei ocluzale prin plombe sau lucrări protetice necorespunzătoare, duce la un dezechilibru al poziției mandibulei față de craniu. Acest dezechilibru va determina o tensiune la nivelul mușchilor poziționatori ai mandibulei, ce va determina mai apoi detensionarea lor (principiul acțiune - reacțiune) prin mișcări puternice, agresive (bruxism).

Tratamentul se incepe întotdeauna cu o terapie de relaxare, iar pentru acest lucru pacientului i se va face un dispozitiv de purtat noaptea asemănător gutierei clasice doar că acesta va avea rolul de a dezangrena contactele dento-dentare, permițând musculaturii să se relaxeze. După ce relaxarea a fost obținută (poate dura intre câteva săptămâni și câteva luni) se face echilibrarea ocluzala, care, în functie de situație, este diferită. Astfel, in cazurile simple se fac șlefuiri selective, iar în cazurile complexe pot fi necesare tratament ortodontic, obturații, coroane dentare.

O mușcătura este echilibrată atunci când dinții au contacte uniforme, funcționale, fara lezarea lor sau a structurilor învecinate, parodontiu, mușchi, articulație.

Distribuie pe: